Petrecere de apartament

De câțiva ani buni când aud de petreceri am început să nu mă mai entuziasmez. Un lucru de altfel ciudat. Cum adică să nu te entuziasmezi  de o petrecere? Uite că se poate. Ce să te mai entuziasmeze la un club de un prost gust greu de crezut? Toți ocupanții acestor localuri meschine sunt grei de o importanță bazată pe cheia de la mașină, pantofi murdari din fabrică, telefon cu 19 procesoare pe hirdogen și consoarta , bucățica ruptă din Coana Mița care incă mai are în păr mireasmă de odorizant de mall.

Totul e paralizat de imobilitatea intelectului acestui nou gen de specimene mutilate de oraș și lipsa de cultură.

Mi-e dor de petrecerile de apartament unde se bea bere și vin, unde se stă pe jos și se ascultă muzică de la combina muzicală și nu pe youtube. Unde se mănâncă senvișuri făcute de fete și se bea suc de la magazin. Vreau să joc cărți și să râd până mă doare burta și să stăm până la 5 dimineața să ne aducem aminte cum ne uitam la Aventurierii spațiului.

Ce mișto ar fi!