Nenea care a inventat banul

Vorbeam ieri cu un amic care s-a întors din Grecia acum două zile. Și mi-a povestit că i-a văzut pe greci făcând troc.

Cândva de mult de tot, așa cum cu toții am învățat la școală, se făcea troc: eu îți dădeam papa, tu îmi dădeai sandale. Simplu.

Dar la un moment dat un nene dintr-un motiv anume, pe care personal nu îl știu, a venit cu curaj și a zis "gata cu schimbul!". De aici înainte luați moneda asta (sigur că trecerea s-a făcut încet, cu monede de aur etc)  pe care numai eu am voie să o fabric( mai apoi biletele de bancă - bancnotele) și cumpărați. De aici îmi imaginez cum le-au sticlit ochii leneșilor care au renunțat imediat la ce făceau și au început să coacă planuri cum să facă rost cât mai multe monede sau ce erau. Era un obiect clar care avea putere. Putere de cumpărare a obiectelor necesare și a celor de lux. Era o țintă clară. Banul.

Și banul a făcut posibilă apariția intermedierilor. Că nu ai ce să intermediezi dacă produci carne. Dar dacă vinzi terenuri, adică nu faci nimic, ai ce să intermediezi. Totul cu ochii pe bani. Etc etc ș a m d  șcl șcl.

Și nenea ăla cu ideea banului a rostogolit bolovanul banului și au apărut credite, oameni datori pe viață etc.

Revin la greci. Greci sunt în rahat. Mare rahat. Nu mai au bani. Iar e zic așa: NU! grecii ne-au luat-o cu mult înainte. Au SCĂPAT de bani. Temporar. Că nu îi lasă așa de capul lor să fie liberi.

Și sincer nu se mai poate fără bani. Că se dărâmă prăvălia. Rămâne lumea fără datorii și nu mai are un scop în viață.

Ci-cing!