duminică, 16 octombrie 2011

Duminică dimineața

Când toată lumea doarme obosită după vreo petrecere (ca alea care nu îmi plac mie din cluburi), sau nu, toată lumea spuneam, doarme frumos eu am ieșit să fac câteva fotografii în oraș. 

Consecința faptului că era duminică dimineața, la care s-a adăugat și faptul că era vară și foarte mulți din locuitorii orașului erau pe litoral, era că orașul nostru era gol de mașini. Am câteva cadre pe care le voi arăta aici zilele ce vin. 

Ce este cu adevărat special aici este sentimentul pe care îl poți avea mergând pe chei sau pe calea victoriei la 7 dimineața și să nu vezi, pe anumite porțiuni de drum, nici o singură mașină fie în mers sau parcată. Ai, sau mă rog am eu, un sentiment de normal.

Atunci m-am întrebat, dacă toată umea pe care eu o cunosc fără excepție, se plânge de trafic, de cât timp îți ocupă traficul, de lipsa de condiție fizică, de zgomot, de consumul de carburant, de locul de parcare, de zgârieturile de pe vopsea, de ce nu renunțăm pe cât posibil să mai folosim mașina?

De ce primăvara și toamna nu e plin de bicicliști? Vara și iarna ok. Dar în rest toate fără excepție din neajunsurile de mai sus dispar. Ai condiție fizică, și nu ai nervi că îi verși pe pedale. E drept că există riscul să mai transpirăm, mai sunt oameni de afaceri care trebuie să aibă o imagine impecabilă să nu cumva să vadă colegii că ei au glande sudoripare. Ok înțeleg. 

Dar restul? Hai la o tură, mai bem un rose seara spre casă cu prietenii și colegii și mai lăsăm un pic facebooku ăla.

Când ne-am încrâncenat așa de ne-am băgat în cutiile noastre cu motor în care stăm umăr la umăr în trafic?

Un comentariu:

  1. Mi-a placut ce ai scris aici si m-am regasit pe mine intr-o dimineata de vara mergand cu bicicleta spre centrul vechi, bucurandu-ma de linistea teraselor, savurand o bere printre chelnerii care roboteau imprejur si chiar dand o tura prin targul de carti de pe Lipscani. Pastrez amintirea acelei dimineti linistite, fara zgomotul cluburilor de noapte, si cu aer proaspat. As vrea sa am parte mai des de asemenea momente, dar din pacate si pe mine timpul ma acapareaza :).

    RăspundețiȘtergere