Azi în timp ce colindam pe Dn1, cel mai important drum din România, am observat în spatele mașinii în care mă aflam, doi bărbați arierați din mai multe puncte de vedere, care găsiseră de cuviință să se șicaneze și să își pună frâne unul altuia în față, fiind înconjurați de sute de mașini pline de oameni.
Într-un final ăla mai coiosu' s-a băgat în fața lu' ăla mai fraeru' și în timp ce a făcut manevra asta de vitejie l-a și acroșat pe ăstalantu' și și-au șifonat amândoi mașinile. După care au tras pe dreapta.
Doi oameni de altfel luptători, care își apărau cu toată îndârjirea, numai ei știu ce, încălcând cu această ocazie toate regulie de bun-simț, ca să mai vorbim de cele de circulație.
Bun, au fost luptători, spartani, și-au susținut punctul de vedere. Până aici totul are sens. S-au dat jos și mă așteptam, la ce manevre și agresivitate am văzut, și cum au neglijat ceilalți oameni din trafic, să iasă o cafteală pe cinste, care urma logic și în spiritul curajului abia etalat.
Dar FÂS! s-au dat jos și au început să dea din mâini și să se înjure și să mai blocheze și pe cei pe care mai adineauri i-au pus în pericol.
Nici să ducă până la capăt disputa nu au fost în stare. Au fost tari și șmecheri cât au fost în mașini. Măcar un pumn în ficat, un șut în "boașe" chiar dacă se făcuseră brusc mult mai mici. Când au pășit în realitate, jos din cutia protectoare pe patru roți, a scăzut brusc flacăra ce le ardea în pieptul de cocoșei.
Păcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu